Acasă » INFO util » Articole proprii » Studii despre turismul responsabil

Studii despre turismul responsabil

Paolo Grigolli

Ideile de respect şi responsabilitate au fost legate de turism începând cu anul 1980, mai precis din momentul în care acestea au fost menţionate în Declaraţia de la Manila. Perspectiva turismului în ţările aflate în curs de dezvoltare a fost obiectul unui grup critic “deosebit de vehement”, dar care acum se deplasează pe toate continentele, iar semnele primelor centre turistice responsabile au fost legate de Goa în 1982 şi Sf. Anselmo, California, în 1984.

Problemele destinaţiilor din ţările aflate în curs de dezvoltare şi din cele dezvoltate sunt similare, deoarece dinamica este aceeaşi: consumatorul se adresează unei industrii pentru a consuma un produs. Totuşi, există o mare diferenţă între a vinde pe piaţa mondială pantofi produşi într-o fabrică în care se utilizează forţa de muncă locală, limitând şi impactul asupra mediului, şi a vinde turism. Pentru că, atunci când se vinde turism, fie că vizitatorii sunt domestici sau internaţionali, consumul de bunuri şi servicii implică un impact pe plan local semnificativ. Comunităţile se trezesc în coada listei de aşteptare într-un proces pe care nu-l pot controla, dar care le exploatează resursele sau se consideră într-o poziţie asimetrică faţă de consumatori.

Sustenabilitatea turismului cere o gestionare a destinaţiilor la nivel local care nu poate fi abordată doar de către organizaţiile internaţionale sau de tour-operatori, pentru care nu se pot realiza mari progrese doar la nivel naţional. Această dinamică presupune un rol important al guvernelor şi al autorităţilor locale, dezvoltarea de abilităţi adecvate şi, în multe cazuri, o schimbare culturală.  În acest context, cele mai importante critici care trebuie înfruntate, privesc slăbiciunea guvernelor locale din ţările în curs de dezvoltare şi lipsa atenţiei cu privire la problemele de gestionare a turismului în multe destinaţii din ţările dezvoltate.
Prima Conferinţă Internaţională privind Turismul Responsabil al Destinaţiilor a avut loc la Cape Town, ca un eveniment special în cadrul Summit-ului Mondial privind Dezvoltarea Durabilă (WSSD), desfăşurat în luna august, 2002. Turismul responsabil se referă la minimizarea impactului negativ şi maximizarea impactlui pozitiv.

Astăzi, cele mai bune practici în dezvoltare sunt cele legate de maximizarea impactului pozitiv privind sustenabilitatea economică, socială şi ecologică şi gestionarea optimă a efectelor negative.
Declaraţia de la Cape Town este importantă deoarece conturează o serie de priorităţi care trebuie să fie luate în considerare în managementul destinaţiilor şi în definitiv, de a începe a gândi formele de turism responsabil din punct de vedere economic, social şi de mediu. Aşa cum afirma Krippendorf  în 1984, avem nevoie de “turişti rebeli şi comunităţi locale rebele”, iar o schimbare reală poate avea loc numai în destinaţii unde turiştii şi comunitatea se întâlnesc într-un spaţiu care ar putea fi susţinut.

Poate că unii speră că previziunile Organizatiei Mondiale a Turismului au fost greşite, iar sosirile turiştilor internaţionali nu vor ajunge la 1,6 miliarde în anul 2020. Dar din momentul în care tot mai multe persoane ajung să aibă venituri mai mari, iar costurile de transport scad tot mai mult, este posibil ca numărul turiştilor domestici şi internaţionali să crească semnificativ. Trebuie să învăţăm să gestionăm acest fenomen. Mai bine să ne ocupăm de acele aspecte care sunt identificabile, specific şi măsurabile, decât să nu facem nimic.

Cum spune un aforism asiatic: “Turismul e ca focul. Cu el poţi găti o supă, dar iţi poţi şi da foc la casă”. Cartea lui Jost Krippendorf The Holidaymakers conţine reflecţii asupra călătoriei intense ca instrument de compensaţie şi integrare socială, fugă, comunicare, intrument pentru deschiderea minţii, libertate şi autodeterminare, autorealizare şi fericire.

“Accentul pus pe sine se manifestă aproape peste tot: turistul nu mai primeşte ordine, le dă. El vrea să obţină cele mai bune lucruri, distracţie, să fie răsfăţat. Poate juca un rol care i-ar fi imposibil să şi-l asume să-l joace în viaţa de zi cu zi. Pentru un timp scurt, încearcă să pară “Regele Oaspete” şi să fie tratat ca atare. El vrea să aibă sentimentul că este cineva. Un fel de auto-realizare, cel mai probabil în detrimentul altora.

Atât timp cât acestea vor ramane motivaţiile predominante, atât timp cât ţara vizitată şi populaţia ei vor fi considerate doar un mediu de vacanţă, ambient, nu există nici o speranţă pentru un turism “mai bun” (Krippendorf, 1987).

traducere din cartea „Turismi Responsabili”


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *